… Si… din nou pe gheata! La 14:10 eram acolo cu patinele puse, echipata cu un hanorac calduros si o vesta cu buzunare, ce s-au dovedit incredibil de utile pentru portofele, servetele si cheia de la garderoba(portofelul prietenei mele ma cam inghiontea in coaste, dar… asta e).
Primul gand care mi-a venit in minte cand am intrat pe patinoar a fost ca suprafata ghetii tocmai fusese curatata caci era foarte alunecoasa, pe urma m-am prins ca de fapt, era totul din cauza soarelui (e vreme buna in Bucharest, v-am mai zis). Am facut ture, am mai mers cu spatele (mai bine zis alergat 
) ) si, tot atunci, era sa intru in niste piticei care misunau pe acolo 
. Am mai facut eu ce-am mai facut si am ajuns sa discut cu o fata(am sa-i spun pe scurt A.) cam de varsta mea si in treacat am ajuns la intebarea “Poti sa faci cumpana cu spatele?”. Trei lucruri pot sa fac pe gheata foarte bine, si-mi pare rau ca nu mai multe: patinatul, patinatul cu spatele si cumpana. Mi-ar placea sa pot face ca lumea patinaj artistic si sunt dornica sa invat orice cand am ocazia. De o vreme tot am vrut eu sa ma prind cum se face cumpana cu spatele. Mi se parea incercarea vietii mele (care de fapt e la vara). A. era dornica sa-mi arate ce putea si ea cu figura asta. Am vazut eu ca trebuia sa-ti iei mai intai avant din fata, o rasucire, mers putin cu spatele, apoi hop sus piciorul si mergi, mergi asa cu spatele pana nu mai poti. Am incercat si eu, aproape lipita de bara ce inconjura patinoarul. Faceam aproximativ exact cum ma invatase A.: imi luam avant, rasucire, mers cu spatele, hop… Stai, stai, ca aici ma opresc. Nu cadeam, dar nu puteam sa ma desprind de bara aceea, de fapt intram cu toata forta piciorului ridicat in ea. De ce? Deoarece imi era mie frica sa nu cad ). Si mai faceam un lucru gresit: mergeam serpuit cu spatele, astfel aveam echilbru doar cand eram pe ambele picioarele, asadar eu fara bara nu puteam sa ma desprind cu un picior de la sol.
Mai tarzior, a venit A. la mine si mi-a zis ca trebuie sa am echilibru total pe piciorul pe care raman, altfel nu merge. Imi luase vreo jumatate de ora ca sa realizez ca tot ce facusem pana atunci era… total gresit. Apoi m-am enervat rau de tot(pe mine, pe cine altcineva?! ) ) si m-am dat la un metru distanta de bara. Urma pasul cu rasucire. Am mers cu spatele, de data asta nu mai aveam o directie serpuita, ci mergeam drept cu pioarele in interior si le ridicam pe rand cate putin, cand pe stangu’, cand pe dreptu’ . Totul bine pana acum. Ridic usor stangu’, formez un unghiulet de aproape 50 de grade, ma aplec nitel… Mai sa cad, nu alta, cand am vazut ca ma duc, ma duc, ma duc… Stop… Si am facut eu sportul asta vreo 30 de minute. Reusisem aproape la unghiul de 90 de grade, poate doar 80, cand… Soarele deja topise destul de bine gheata, era cam o baltoaca patinoarul. Eu eram pe acolo cu gandurile mele cu “Hai, hai” si am cazut de nu m-am vazut bine… Direct in balta cea mai mare . 1/2 Andreea era aproximativ fleasca. Exagerez, doar piciorul drept si ambele maini ). Apoi am ras copios in mintea mea de cat de hilara a putut fi cazatura. Nu aveam manusile, fiindca se udasera cand era sa cad prima oara, dar atunci am rams pe picioare sprijinita in mainile din balta ^___^.
Am mai facut ture, prietena mea a tot exersat in timpul acesta mersul cu spatele si ii iesea foarte bine. O piticuta m-a vazut cand ii aratm prietenei mele cum sa mearga cu spatele cu picioarele in interior si a inceput sa faca si ea la fel ca mine. Era geniala O_o.
Pana la plecare am reusit sa fac aproape perfect cumpana cu spatele(ii spune cumva, mi-a spus A., dar am uitat) la unghiul de 70/80 de grade. Pana la sfarsitul iernii sper sa imi iasa un unghi obtuz .
Toata ideea acestul articol , in afara de a va povesti ziua aceasta hilara pentru mine, a fost sa va arat ca tot ce a trebuit sa fac ca sa-mi iasa ce-am vrut, a fost sa ma departez de bara de siguranta, sa risc si sa nu-mi fie frica ca mi-as rupe ceva. Da, am cazut, dar n-am patit nimic grav, doar m-am udat nitel. Si da, probabil tot am sa mai cad, dar am sa ma si ridic putin mai mult de fiecare data.
Asadar, dragi cititori, incercati, cadeti si ridicati-va si mai sus(daca e posibil, va doresc sa nu cadeti ), tot mai sus. Nu va dati batuti usor, cautati sa invatati de la altii, apoi incercati si nu renuntati. Succes!!
P.S.: Acest articol este plin de emoticons si paranteze, un gen articol tipic mie
A nins zilele astea strasnic de puternic, ba astazi chiar s-a tinut o bulgareala pe cinste(eu NU am tinta deloc totusi)! A nins nonstop zilele astea cu un vant enervant, de nu vedeai nimic, pentru ca trebuia sa ti ochii inchisi. Insa ieri seara cand am plecat de la o prietena ningea asa linistit, nici nu se putea spune ca ningea. Nu mai batea vantul, toata strada era luminata, zapada inca nu era inghetata, era ca puful, doar ca rece 
!!
. Cred ca-s acul in carul cu fan, printre singurii care regreta ca nu a nins 
