Sentimentul de “Nu stiu nimic” la matematica

Cred ca toti am simtit odata asta si nu ne aducem aminte cu prea mult drag :-D. Mie cand mi se pune la un test(la materiile “cu patratele” -matematica, chimia…) foaia cu subiecte in fata, mai intai ma uit rapid la ce exercitii sunt. Cand citesc si vad ceva ce nu stiu e “naspa”. Mie ori imi vine ideea pe loc la o rezolvare ori cu vreo 5 minute inaintea sa se sune si sa predam lucrarile ori, in cel mai rau caz, deloc.
Odata mi s-a intamplat sa dam un test la optionalul de matematica cu 5 subiecte, fiecare cu cate 2 puncte. L-am citit rapid pe tot si am constat ca nu stiam nimic. Testul  a durat cam 30 de minute. In aceste 30 de minute scrisesem 3 subiecte(erau grila) si mai erau inca 2. Ce ne faceam, ce ne faceam, ca 6 la optional de matematica… Adica toootusi :-D. La ultimul subiect am pus la nimereala. Cum n-am eu noroc cu nimereala, am luat 8. Din fericire, cum am zis, era un optional, iar profesoara ne-a trecut numai 9 si 10.
Imi amintesc ce spaima aveam eu in clasa a VI-a cand ma chinuiam cu toate puterile sa inteleg mistrele geometriei. Cand primeam cate un test la mate, mai mereu era cate o probleme de 2-2,5 puncte la sfarsit de geometrie, in care de regula erau de facut demonstratii. Nu suportam demonstratiile, nici acum nu le suport. Uneori le stiam, alteori nu, iar in ambele cazuri incepeam problema cu ideea ca “nu stiu nimiiic”. Astazi ce mi-ar mai placea mie problemele acelea :-D, caci eu ma lupt acum cu geometria in spatiu(care nu-i chiar ataaat de rea, sincer).
Si insfarsit ajungem la ziua de azi la Concursul Euclid- concurs de matematica. Cum stiu eu ca-i simplu spre banal concursul asta, nu ma lasa mandria sa iau mai putin de 85 de puncte. S-au impartit subiectele, imprastiat elevii de a VIII-a printre cei de a VI-a si la 9:15 am inceput sa scriem. Concursul era structurat in 4 subiecte: unul cu 5 exercitii grila, al doilea cu 10 exercitii unde se scriau doar raspunsurile si mai erau al treilea si al patrulea, unde era mult de scris si cu multe subpuncte(pana la g) sau h)). Am facut rapid subiectul I, incet subiectul II(sa nu gresim la banalitati macar :-D) si cand am ajuns la subiectul III sa-mi pice fata, nu alta. Ma uit rapid la toate subpunctele. Numai “demonstrati”, “aratati”, “justificati”, “sa se verifice ca…”, “sa se detemine ca”. Preferatele mele :-D. Incerc eu sa fac ceva. Ma opresc. “Nu mai stiu nimic!!”. Am avut proasta inspiratie sa ma uit in jurul meu. Colega din spatele meu scria de zori, ajunsese la a 2-a cioarna plina, colega-mea de banca o vedeam scriind si scriind si scriind…  Ao-chan o intreba pe profesoara ceva de subiectul IV(daca sa scrie cu “analog” sau nu sau asa ceva…)… Eu eram disperata ca nu stiam nimicuta de la subiectul III. Iau o gura de aer si incep sa scriu tot ce-mi trece prin minte in legatura cu problemele acelea. Ahh si gata si subiectul asta. Subiectul IV, multi incepeau sa termine. Am citit ipoteza subiectul IV cred ca de vreo 30 de ori pana sa pricep ceva. Incepeam sa ma enervez rau de tot. Iar ma uit in jurul meu. Colega din spate ajunsese la a 3-a ciorna, colega-mea de banca tot scriind o vedeam, toata lumea scria, in toata sala rasunau stilouri, pixuri sau creioane scriind. Numai stiloul meu nu. Mai citesc primul subpunct de vreo 5 ori, ma plictisesc, vad ca are 4 puncte(din 100) si trec la urmatorul. Scriu si eu ce-mi trece prin minte. La urmatorul(c)) am scris frumos ca tot ce vroiau “ei” sa demonstrez scria in ipoteza(sper:))), iar la al patrulea subpunct am stiut!! Colega-mea de banca iesea din sala.  La ultimele 3 subpuncte m-am uitat rapid de 2 ori si nici n-am mai scris pe foaia de concurs “e, f, g” de dragul de a incerca. Am vazut ca fiecare avea cate 1 punct, am zis “gata”. M-am verificat de 3 ori, am dat lucrarea si m-am dus acasa asteptand un puctaj de 70 de puncte… La 7 seara primesc un telefon de la Ao, care-mi zice ca am luat 88 de puncte. Nu mi-a venit sa cred. Deloc. Nici acum nu stiu cum am reusit O_o…

Asadar nu va panicati atunci cand nu stiti ceva la un test. Cititi si cititi si cititi pana intelegeti. Senzatia de “Nu stiu nimic” e doar o senzatie. Succes!
P.S.: Andrei, trollule, sper c-ai savurat articolul, ca nu mai vezi altul o vreme:))

Advertisements

About littlemisssunny

I'm a sunny person and an otaku. I love this blog and I'll do my best!
This entry was posted in amestecaturi. Bookmark the permalink.

One Response to Sentimentul de “Nu stiu nimic” la matematica

  1. ,,P.S.: Andrei, trollule, sper c-ai savurat articolul, ca nu mai vezi altul o vreme:))”

    O sa-mi lipseasca walltexturile tale malefice.

    Oricum, se pare k azi te-ai ,,distrat”. Si eu. Vad k ai invatat ceva de cand esti troll. P.S-ul e genial .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s