Si de-ar fi sa mor

Stau si ma intreb uneori ce am facut eu in aproape 18 ani cu viata mea. Nu o sa intru in detalii, dar, in principal, as spune ca nu regret nimic, pentru ca tot ce am realizat si toate evenimentele prin care am trecut au dus la persoana care sunt acum. Partea frumoasa e ca in continuare viata ma modeleaza. Eu ma modelez.

Inevitabil, intrebarea pe care am mentionat-o mai sus duce la alta intrebare, care, zic eu, este mai apasatoare intr-o oarecare masura. Ce va fi insemnat viata mea dupa ce nu voi mai fi? Mai mult decat apasator, raspunsul poate parea uneori brutal. In imensitatea lumii in care traim, cu viteza cu care se scurge timpul, cred ca pot garanta ca in aproape 100-150 de ani numele meu se va pierde intr-o lista, intr-un arbore genealogic, iar poza mea intr-un album de fotografii prafuit si daca am noroc, poate intr-o rama undeva pe un raft intr-un colt uitat(daca vor mai fi rame atunci). Daca voi deveni faimoasa pentru ceva, precum n personalitati din diverse domenii pe de-a cursul istoriei, poate numele meu va ramane nesters pentru mai mult timp. Dar nimeni nu ma va cunoaste asa cum sunt cu adevarat. Nimeni nu va  putea intelege persoana sau gandirea mea. Si oricat de descurajator suna, nimeni nu va vrea s-o mai faca.

Acum ca am terminat cu partea cinica si care pare poate prea trista, am sa trec la partea pentru care am inceput defapt acest articol. Tot ceea ce am scris mai sus, e normal. Asa a fost mereu si lucrurile vor continua sa se intample in timpul lor. Apartin acestui moment si in acelasi timp il detin. Voi continua sa traiesc clipa cat inca o am. Asta ii confera unicitate si mai mult de atat, nepretuire. Valoarea timpului este inestimabila. Am sansa sa petrec acest timp pe care il am cum vreau, cu oamenii pe care ii iubesc, cu care voi imparti acest “acum” al meu si al lor. Noi vom intelege, noi vom stii cine suntem, cine vom fi fost, va ramane un fel de taina.

Pe om il izbeste ideea ca ar putea trai degeaba, ca nu a contat. Eu sunt de parere ca indiferent daca lasam sau nu in urma un copil, o avere, o creatie, o realizare, tot lasam in urma ceva. Amprenta noastra este nemuritoare, chiar daca pare nesemnificativa in retrospectiva. Fiecare fapta ne creaza viitorul. Fiecare persoana pe care o intalnim si pe care o lasam in viata noastra ne influenteaza oarecum, mai mult sau mai putin. E ca si cum avem o panza pe care o intrepatrundem cu alte panze, ca si cum avem o cutie goala la inceput de drum pe care o umplem cu amintiri, ganduri si idei pe masura ce trecem prin viata. Eu, cea de acum, n-as fi cine sunt fara toti oamenii pe care i-am intalnit. La randul meu, cred, am insemnat ceva in viata cuiva si am reusit sa daruiesc o parte din mine.

Contam. Fiecare dintre noi, fiecare suflet.

Traiesc. Traim. Acum.

Advertisements

About littlemisssunny

I'm a sunny person and an otaku. I love this blog and I'll do my best!
This entry was posted in amestecaturi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s