Maini imbatranite

Mai spune-mi o data
O ultima soapta
Doar lasa-ma sa-mi amintesc
O viata sa retraiesc

Nimic nu mai am in zare…
Atat te rog sa-mi dai
O ultima strigare
O clipa de mai ai

Poezioara scrisa in 5 min fara prea multe semne de punctuatie^
Ah, si am decis sa postez doar prima si ultima strofa, originalul are 4 (la fel de scurte).

Acum c-am inceput in mod dramatic si am bifat si asta, vreau sa ma leg strict de subiect, desi si mica mea incercare de lirism are si ea contributia ei la tematica subietului.
Am ajuns la concluzia ca ma plictisesc prea rapid, ca ma grabesc prea mult (asta-i si din lipsa de timp, gha..) ca “ard”, cum ar zice mama (imi place metafora, apropo).
Cu toata alergatura din jurul meu, nu pot sa nu observ cat de linistiti sunt unii oameni in varsta pe langa care trec, sau cu care interactionez. Ma uit in ochii lor si vad o viata intreaga in spatele pupilelor si ma fascineaza cum unii dintre ei, cei mai vorbareti cel putin, o sa stea sa-ti ilustreze povesti din tineretile lor cu lux de amanunte, dar nu oricum, ci ca si cum ar avea tooot timpul din lume, ca si cum intra intr-o bula a timpului si tot ce conteaza in momentul acela pentru ei e trecutul. Savureaza cuvintele, le licaresc privirile la imaginea pe care o impartasesc, retraiesc amintirile la maxim, ca si cum totul s-a intamplat acum o zi. Poate se simt bine ca dau cuiva ceva din ce sunt, sau ce-au fost odata. Uneori exagereaza, uneori “baga de la ei” la greu, dar poate asa isi amintesc ei, poate vor sa impresioneze un public greu de emotionat, si pana la urma asta da farmec povestii. E chestia aia misto careia mie-mi place sa-i zic nota personala.
Si stiti ce mi se pare trist?
Ca raman atatea povesti nespuse, ca ne transformam intr-o cutie sigilata cu banda adeziva, care mai apoi e aruncata in pamant, fara sa fi lasat ceva din noi in urma.
Nici nu stiu care-i idea finala a articolului, asta daca exista una. Cert e ca eu am scris ce am avut de zis, trageti voi ce concluzii vreti, zic doar ca-i interesant sa-i mai ascultati si pe batrani oleaca, asa, cand aveti timp.

Advertisements

About littlemisssunny

I'm a sunny person and an otaku. I love this blog and I'll do my best!
This entry was posted in amestecaturi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s